Iarna

Asta este o compunere pe care o iubesc ... Nu stou cat de bine este scrisa, insa persoana care mi-a recomandat sa o fac este una speciala in viatza mea ...

So ... O sa o pun in mai multe parti, deoarece e destul de mare ...


Suieratul ingrozitor al unei batrane locomotive vestea momentul despartirii… Inima imi era grea… Lacrimile imi curgeau siroaie pe obraji, scaldandu-mi intr-o mare de tristete … Zeina ma lua de mana, apoi ma stranse in brate cu afectiune… I-am privit chipul… Avea si ea lacrimi mari care ii dansau pe obraji … Totusi, vazandu-ma ca o privesc incerca sa schiteze un zambet …

“Nu fii suparata …Te rog .. Ne vom revedea in curand …”

“Dar … Toate sarbatorile de iarna le vom petrece separate… Doar din cauza parintilor…”

Mentionand din nou durata si motivul despartirii noastre am inceput sa plang …

“Trenul va pleca in cateva minute… Grebeste-te domnisoara” Glasul ascutit si pitigaiat al matusii imi rasuna
puternic in urechi …

Am luat valiza si am pasit pe prima scara a vagonului … Durerea imi sfasia inima .. Lacrimile imi siroiau pe obraji … Am incercat sa mai privesc inca o data chipul bland al surorii mele, insa din cauza gecii nu ma reusit sa-l vad decat pe cel al matusii …

Cand am ajuns in tren o multime de chipuri straine ma priveau… Am incercat sa le evit, si am trecut mai departe, spre compartimentul care imi era rezervat … Am ajuns inauntru … Mi-am azvarlit valiza pe scaunul liber de langa geam, si mi-am lipit chipul de geamul aburind…

Am zarit o pereche de ochi care ma cautau … Priveau spre fiecare compartiment in parte, spre fiecare geam, cautandu-ma pe mine …

O mana vlaguita si tremuranda a inceput sa faca un semn de ramas bun …Buzele mi s-au miscat incet si au soptit, ca pentru mine, un “Pe curand, surioaro!”

Trenul s-a pus in miscare… Chipurile cunoscute au ramas in urma, iar eu am parasit locurile natale, fugind cu lacrimi in ochi spre necunoscut …