Bah .. Dupa ce s-o apucat profa de romana sa ne povesteasca de Mihai Eminescu ... M-o prins iubirea de el ...
Shy ... Hop o compunere despre el ... Nah .. .cam asemanatoare ... Ca am mai inventat ... Whtever ... Asta e stilul meu de a ma exprima ....
O poza cu Eminescu .. In caz ca ati uitat cum arata ...
So .. First part .... E din mai multe parti ...
Geniu Pierdut
I
Statea scriind versuri la masa micuta din coltul incaperii, respirand greu, si incercand sa isi estompeze accesul de tuse … Mereu inaintea declansarii unei crize, sin u se intampla prea rar asta, simtea nevoia de a sta intins pe pat … Mereu, insa nu si acum … Astazi vroia sa-si insemne pe hartie intamplarile vietii sale… Vroia sa lase ceva in urma sa … Dorea sa povesteasca drama vietii sale … “Geniul care innebunise”, dupa cum il numisera redactorii revistelor de scandal …
“Doar gandul la operele literare … create de altii, si setea de a le putea citi ma mai tin in viata” scria tremurand domnul Mihail Eminovici…
Avea o varsta nu foarte inaintata … Cam treizeci si noua de ani, insa viata isi aratase de multe ori asprima in fata lui … Cu toate astea era inzestrat cu multe talente …
Acum cativa ani era abea un tanar pasionat de literatura, plin de dorinte si vise, acum insa s-a schimbat … Nu mai se poate numi tanar… Boala i-a secat mult din viata sa … Simte mai mereu cum puterea il paraseste … Tineretea lui zboara ca vantul, spre necunoscut … Talentul lui, insa ramane la fel .. Ascuns in cel mai adanc coltisor din fiinta lui, Mihail inca este plin de talent si pasiune …